catre

  • 101mister — MISTÉR1, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînţeles sau descoperit; taină; secret. 2. Dogmă creştină pe care biserica o consideră inaccesibilă raţiunii omeneşti. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia şi Roma antică la care… …

    Dicționar Român

  • 102măi — interj. (fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admiraţie;… …

    Dicționar Român

  • 103notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… …

    Dicționar Român

  • 104optic — ÓPTIC, Ă, optice, ce s.f., adj. I. 1. s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei şi absorbţiei ei, cu fenomenele legate de propagarea şi de interacţiunea ei cu diverse substanţe etc. ♦ Parte a fizicii care se… …

    Dicționar Român

  • 105peculiu — PECÚLIU s.n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a şi răscumpăra libertatea: gratificaţie acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea… …

    Dicționar Român

  • 106percolare — PERCOLÁRE, percolări, s.f. 1. Extragerea dintr un minereu a unor metale sau a unor compuşi metalici prin dizolvarea acestora. 2. (geol.) Străbatere a solului de către apa din precipitaţii. – După fr. percolation. Trimis de cata, 19.02.2008. Sursa …

    Dicționar Român

  • 107plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… …

    Dicționar Român

  • 108politehnizare — POLITEHNIZÁRE s.f. Orientarea învăţământului (de cultură generală) către dezvoltarea cunoştinţelor tehnice şi spre obţinerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. – După rus. politehnizatija. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004.… …

    Dicționar Român

  • 109postliminium — POSTLIMÍNIUM s.n. (În dreptul roman) Redobândire retroactivă a drepturilor cetăţeneşti de către o persoană înstrăinată (prin captivitate, exil etc.), la înapoierea în patrie. [pron. ni um. / < lat. postliminium]. Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român

  • 110pozitiv — POZITÍV, Ă, pozitivi, e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa,… …

    Dicționar Român